Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează o conferință omagială dedicată scriitorului și medicului dermatolog I. I. Mironescu, la 80 de ani de la trecerea în eternitate, în cadrul proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“, luni, 22 iulie 2019, cu începere de la ora 12:30, în Sala Info-Club II.

Partenerii manifestării sunt Școala Gimnazială „I. I. Mironescu“ Tazlău, Biblioteca „I.I. Mironescu“ Tazlău și Căminul Cultural „I. I. Mironescu“ Tazlău.

Despre activitatea sa literară, medicală și socială vor vorbi Constantin Ardeleanu, Cezar Țucu, Mihaela-Luminița Ciubotaru și Ion Popescu. Întâlnirea va fi moderată de prof. Mihaela Mereuță, directorul-manager al Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“ Neamț.

Cu acest prilej, Grupul „Amprente folk“, coordonat de profesoara Nicoleta  Negreanu, va susține un moment artistic.

Medicul dermatolog, scriitorul și deputatul I.I. Mironescu (n. 13 iunie 1883 – d. 22 iulie 1939), pe numele său adevărat Eugen I. Mironescu, a fost cel mai de seamă locuitor al Tazlăului. Format la cercul revistei „Viața românească“, sub îndrumarea lui Garabet Ibrăileanu, I.I. Mironescu a cultivat cu predilecție schița și nuvela.

Casa sa de la Tazlău a fost în nenumărate rânduri gazdă caldă și primitoare pentru scriitorii Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Garabet Ibrăileanu, Panait Istrati sau Otilia Cazimir.

Medicul Eugen Mironescu s-a stins din viață la 22 iulie 1939, la doar 56 de ani. Toată suflarea l-a plâns și regretat: de la simpli săi concitadini până la renumiți profesori, medici și oameni de cultură.

Viața lui nu era Universitatea, practica de medic excelent, politica și literatura, viața lui era satul părintesc“ (Mihail Sadoveanu).

„Doctorul Mironescu era neîntrecut în anecdote. Și Topîrceanu povestea frumos, cu haz. Dar Mironescu îl întrecea – mai cu seamă în snoavele populare – căci el punea în ele un umor sănătos țărănesc. Când istorisea, Mironescu semăna cu un strălucit actor de comedie. Povestea cu o naivitate prefăcută, gesticulând ca personajele reprezentate, modulându-și vocea după sensul dialogului. Tot timpul, nici un zâmbet nu-i încrețea fața. Păstra o mină serioasă de iezuit. Umorul lui era sporit de contrastul dintre vorbă și chip“ (Mihail Sevastos, prozator și memorialist).

 

Articolul precedentFocar de enterocolită acută la tabăra de copii Durău
Articolul următorAccident cu victimă la Târgu-Neamț. Biciclist lovit de TIR