Deși suntem obișnuiți ca atunci când auzim expresia ,,descoperire arheologică” să ne ducem cu gândul la piramide, mumii, obiecte din metale prețioase, totuși, vestigiile trecutului înseamnă mai mult decât atât. Valoare unei descoperiri arheologice nu este dată numai de vechime sau materialul din care a fost făcut un anumit obiect, ci și de contextul în care acesta a fost găsit, sau chiar de raritatea lui. Un bun exemplu îl constituie cercetările recente de la Mănăstirea Văratec, care au scos la lumină două obiecte excepționale, respectiv două cruciulițe de lemn, datând din secolul XIX. Chiar dacă la prima vedere obiectele ar putea să pară ,,noi”, ele sunt extrem de valoroase tocmai prin aceea că s-au păstrat, fiind confecționate dintr-un material perisabil.
Săpăturile arheologice preventive desfășurate la Biserica ,,Sf. Ioan”, din cadrul Mănăstirii Văratec, au confirmat existența în acest loc a vechiului cimitir al așezământului monahal, care a fost suprapus de actuala biserică. În două dintre mormintele cercetate, care aparțineau cu certitudine unor monahii, a fost identificată câte o cruciuliță de lemn, de mici dimensiuni. Faptul că au zăcut într-un sol argilos și îmbibat cu apă a ajutat la păstrarea lor.
,,Una dintre surprizele săpăturilor de la Văratec o constituie tocmai descoperirea a două cruciulițe de lemn, în două morminte diferite. Când mi-a fost semnalată prima piesă de către colegul Stigleț Ionuț am știut că suntem în fața unei situații dificile, care presupunea salvarea imediată a cruciuliței. La puțin timp am avut noroc și am găsit și a doua piesă, iar atunci i-am contactat pe colegii de la Laboratorul Zonal de Restaurare din cadrul Muzeului Bucovinei Suceava, care ne-au dat primele indicații despre modul de prelevare și conservarea primară”, a declarat dr. Vasile Diaconu, arheologul ce coordonează cercetările.
După prelevare, cele două obiecte, au fost trimise la laboratorul din Suceava, unde au fost supuse unor operațiuni specifice care au ajutat la salvarea lor. Prin grija restauratorului expert Cristi Cureleț, cele două cruciulițe de lemn au fost rehidratate, curățate, consolidate, uscate și ansamblate, putând fi astfel salvate de la distrugerea iremediabilă.
Potrivit descoperitorului, cele două cruciulițe sunt importante din mai multe puncte de vedere: sunt printre puținele piese de cult din lemn descoperite în context arheologic, ambele artefacte sunt decorate cu incizii, reprezintă obiecte de inventar funerar provenite din morminte ale unor călugărițe, iar una dintre piese poate fi datată exact, în anul 1831, pe baza cărămizii cu inscripție descoperită în mormânt.
Cele două cruciulițe, care vor intra în patrimoniul Complexului Muzeal Național Neamț, se alătură altor descoperiri interesante care se datorează specialiștilor acestei instituții, mai ales că cercetarea arheologică în județul Neamț încă are un loc bine definit.
Sursa: Realitatea de Neamt
