Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț readuce în atenția publicului nemțean, printr-o expoziție organizată în holul principal al instituției, personalitatea unui important scriitor și teolog român, la 9 ani de la trecerea sa în eternitate. Astfel, expoziția Bartolomeu Anania – diortositor al Sfintei Scripturi (18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011) propune ca lecturi veritabile perle de limbă literară.
În anul 2001 a apărut, la București, Biblia sau Sfânta Scriptură, într-o versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli.
Bartolomeu Valeriu Anania a fost scriitor, dar și arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (din anul 1993), iar din anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
În anul 1966 Biserica Ortodoxă Română îl trimisese în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit diverse funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah, acordându-i-se rangul de arhimandrit. După reîntoarcerea în țară a fost, între anii 1976-1982, director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoricești, deosebit de bogată, va adăuga una de excepție: diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă frumoasă și curgătoare. Această lucrare o va elabora și desăvârși după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturisește, opera de traducere i-a solicitat peste zece ani de muncă. Tipărită în anul 2001, ea a devenit și ediția jubiliară a Sfântului Sinod.
A scris dramele „Miorița“ (1966); „Meșterul Manole“ (1968); „Du-te vreme, vino, vreme!“ (1969); „Păhărelul cu nectar“ (1969); „Steaua Zimbrului“ (1971); „Poeme cu măști“ (1972). În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1978 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din volumele de poezii amintim: „Geneze“ (1971); „Istorii agrippine“ (1976); „File de acatist“ (1981); „Anamneze“ (1984); „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi“ (1992); „Poezie religioasă românească modernă“ (1992), la acestea adăugându-se volumele de proză și de eseuri: „Greul Pământului“ (1982), „Rotonda plopilor aprinși“ (1983), „Cerurile Oltului“ (1990), „Amintirile peregrinului Apter“ (1991), „Străinii din Kipukua“ (1979).
De la 1688, data apariției primei ediții integrale a Bibliei în spațiul românesc – un monument de limbă literară pentru acea epocă (rod al unui efort colectiv de armonizare a graiului românesc, astfel încât acest text să fie în aceeași măsură bine receptat în toate teritoriile locuite de români) și până la Valeriu Anania, textul integral al Bibliei cunoaște periodic doar revizuiri puțin semnificative ale traducerii Bibliei. Așadar, acesta este marele merit al celui omagiat în aceste zile, acela de a fi oferit o nouă traducere integrală a Bibliei. Lucrarea este a unui teolog cu bune cunoștințe de lingvistică. Bartolomeu Valeriu Anania a fost unul dintre cei mai profunzi și mari cunoscători români ai Bibliei. Autorul traducerii de față și-a înțeles și asumat pe deplin misiunea față de triplul destinatar al lucrării: cititorul interesat, cercetătorul și cultura română.
