Doi tineri au urcat pe munte, în noaptea de Înviere, îmbrăcați în haine subțiri și încălțați cu pantofi sport. Cei doi au cerut ajutor la „112”, fiind găsiți uzi, înghețați și ținându-se în brațe, încercând să se încălzească.
„Aseară (n.r. sâmbătă) era puțin trecut de ora 19:00 și în Durău, ca și pe munte, era pustiu. Oamenii se pregăteau de sărbatori, fiecare cu credințele și obiceiurile lor.
Și a sunat telefonul, cu sunetul specific al Dispeceratului Salvamont, sunetul pe care după ani de zile de operațiuni începi să-l urășți în serile pe care vrei să le petreci în familie. Sunetul care de obicei nu aduce nimic bun la ore târzii sau cel mult încă o provocare din acelea cărora le-am uitat și numărul și zilele și anii.
Doi tineri epuizați, uzi și înghețați în zona Vf. Toaca. Convorbirea și datele ușor confuze – au urcat din Durău și vor să coboare tot acolo dar nu mai sunt în stare, n-au cazare în Durău și ar vrea să ajungă în noaptea asta la Piatra-Neamț – mă duc cu gândul că temperatura corpului scade rapid, că până la lăsarea întunericului nu mai este mult și trebuie să intervenim rapid pentru a evita ,…o noapte foarte lungă.
Ce a urmat a fost doar rutină, nimic spectaculos, nimic din parfumul și trăirile operațiunilor pe muchie de cuțit. Redirecționarea grupului spre Vf. Lespezi și Cabană Dochia, mobilizarea echipei care asigura intervenția în zona înalta, comunicații radio, echipare și procedura de prevenire a hipotermiei etc.
Undeva în zona Lespeci au fost găsiți. Uzi, înghețați, ținându-se în brațe pentru a-și păstra măcar ultimele senzații de căldură.
Cât privește echipamentul cu care voiau să supraviețuiască unei ture de munte în apropierea altitudinii de 2000 de metri asta într-adevăr ne-a șocat.
Am văzut multe într-o viață petrecută în sfera operațiunilor de salvare dar să te aventurezi în imperiul ghețurilor în colanți și cu glezna goală. Asta nici Dana Budeanu nu cred că și-ar putea închipui.
Au plecat din Durau pe la prânz trecând prin față bazei salvamont fără să se informeze. De ce ar fi făcut-o când au consultat telefonul în care îi ghidează și după care 1000 de metri diferența într-un munte acoperit de zăpadă, până pe vârf, e relative aproape sau cel puțin asta este sugestia pe care ți-o induce.
Au urcat în 7 ore, șapte ore de chin, șapte ore care îi apropia cu fiecare minut scurs de un deznodământ tragic. În final au luat o singură decizie înțeleaptă.
Au sunat la Dispeceratul Salvamont când încă mai aveau putere să vorbească și să se mai miște. Telefonul te poate salva la fel cum același device și aplicațiile îți pot fi fatale. Oamenii salvează oameni! Mașinile, nu”, a scris Raul Papalicef, șeful Salvamont Neamț pe Facebook.
Sursa: Realitatea de Neamt
