Petru Cimpoeșu este laureatul Premiului național pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, ediția a VII-a

Pe 1 martie 2023, s-a desfășurat ediția a VII-a a Premiului național pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, proiect aflat în organizarea Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, cu finanțarea Consiliului Județean Neamț.

Gala Premiului național pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, găzduită de Colegiul Național „Calistrat Hogaș,” a avut ca punct central festivitatea de decernare a Premiului, care a revenit anul acesta prozatorului Petru Cimpoeșu. Astfel, prozatorul de origine vasluiană se alătură unei întregi pleiade de laureați:  Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Eugen Uricaru, Dan Stanca, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Schwartz.

Laureatul din acest an, un prozator român de certă ținută, „care s-a impus conștiinței publice românești sau pe plan internațional, cu lucrări de certă valoare și ținută artistică, unanim apreciate de critica literară și de marele public”, așa cum menționează regulamentul, a fost ales prin vot secret dintr-o listă preliminară de nominalizări, care i-a mai inclus, în ordine alfabetică pe: Ștefan Agopian, Val Butnaru, Radu Cosașu, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Emilian Marcu, Bujor Nedelcovici, Lucian Strochi și Varujan Vosganian.

Și anul acesta juriul a avut în componență critici literari și scriitori de autoritate: Ioan Holban, președinte, Mircea A. Diaconu, Theodor Codreanu, Mircea Chelaru, Adrian Dinu Rachieru, Constantin Dram și Cristian Livescu.

În cadrul aceleiași ceremonii, în prezența unui public numeros, scriitorul Gheorghe Schwartz, premiatul de anul trecut, a primit din partea Primăriei și a Consiliului Local Târgu Neamț, titlul de Cetățean de onoare al orașului de la poalele Cetății Neamț.

Gala Premiului național pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia a debutat cu sesiunea de comunicări „Ion Creangă - memorialist și povestitor nepereche”. Au participat scriitori, critici și istorici literari: Marius Chelaru, Aurel Ștefanachi, Gheorghe Schwartz, Nicolae Scurtu, Iulian Pruteanu Isăcescu,Valentin Talpalaru, Cristian Livescu, Lucian Strochi, Radu Tudorel, Neculai Muscalu.

La final, au fost lansate câteva cărți în rezonanță cu evenimentul: „Trădarea”, de Gheorghe Schwartz (la Editura Nona, Piatra-Neamț,  în seria Prozatori români laureați ai Premiului Național de proză „Ion Creangă”) și „Identitatea culturală a sufletului românesc”, de Neculai Muscalu, la Editura Academiei. Publicul prezent, format din elevi și cadre didactice din cadrul Colegiului Național „Calistrat Hogaț”, a putut viziona și Expoziția de carte a Editurii Tipo Moldova din Iași (director, Aurel Ștefanachi).

 De asemenea, în prezentarea criticului Cristian Livescu au fost recenzate cele mai recente numere ale revistei „Antiteze” apărute la Editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț.

La succesul ediției a VII-a – alături de Consiliul Județean Neamț și Centrul pentru Cultură „Carmen Saeculare” – au contribuit: Primăria și Consiliul Local Târgu Neamț, Inspectoratul Școlar Județean Neamț, Colegiul Național „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț, Societatea Scriitorilor din județul Neamț, Fundația Culturală „Ion Creangă” din Târgu Neamț, Asociația Română pentru Cultură și Arte „Arcade” Piatra-Neamț.

***

PETRU CIMPOEȘU

S-a născut în ziua de 20 ianuarie 1952, la Vaslui. A absolvit, în 1971, liceul local, apoi Institutul de Petrol și Gaze, obținând diploma de inginer (1976). A activat în domeniul profesiei sale, la Bacău.

În timpul liber, are preocupări literare, scriind și coordonând activitatea cenaclurilor din Moinești și Bacău.

În 1983, debutează în revista băcăuană „Ateneu”, cu proză scurtă.

Cea dintâi carte, „Amintiri din provincie”, apare tot în 1983. Colaborează în presă, la „Tribuna”, „Steagul roșu”, „Familia”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Caiete botoșănene”, „Contrapunct”,  „Arc”, „Aurora”, „Cronica”, „Tomis”, „Monitorul”, „România liberă”, Suplimentul literar-artistic al „Scânteii”.

Volumul de debut, „Amintiri din provincie”, (Premiul Aso­ciației Scriitorilor din lași), grupează mici nuvele și povestiri în care viața cotidiană, așa-zis cenușie, din diferite medii este observată din unghiul din care îi poate fi dezvăluită doza de pasiune, de fantastic, de „absurd", de inexplicabil pe care o comportă. Dintre însușirile comune ale textelor din acest prim volum de proză scurtă sale este de semnalat prezența unei „poante” de umor de bună calitate.

Primul roman al lui Petru Cimpoeșu, „Firesc” (1985, Premiul Uniunii Tineretului Comunist), e compus din două părți cu statut diferit (sub raport naratologic): un jurnal (jurnal de o zi, de fapt confesiunea retrospectivă a unui personaj, tânăra ingineră petrolistă Iunia Poenaru) și un text cu narator impersonal, scris la persoana a treia, în care Iunia Poenaru e doar unul dintre personaje.

Romanul e reprezentativ pentru proza înregistrării minuțioase a detaliilor vieții de zi cu zi și a micilor reflecții pe care le suscită. Autorul reconstituie cu relief și autenticitate viața de șantier, mai precis spus, viața la o schelă de extracție petrolieră, mica „colonie” izolată, undeva, în Moldova. E un univers închis, „fără orizont”, banal, al gesturilor repetitive și comune.

Dintre atributele optzecismului, Cimpoeșu privilegiază autenticismul, culti­vând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, inter­pretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semni­ficațiilor

În „Erou fără voie” (1994, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), un scriitor îi cere unui personaj „real", care a supraviețuit, mutilat, unui grav accident (a căzut din tren, nu se știe dacă din nebăgare de seamă, voit ori împins de cineva, și a trebuit să-i fie amputat un picior), să scrie un roman despre această experiență și împrejurările în care a avut loc. Procedeul e „preluat" de la Camil Petrescu, dar e practicat de pe o „bază teoretică" înnoită, proprie prozei anilor ’80.

Petru Cimpoeșu a dat, prin „Povestea Marelui Brigand” (2000), unul dintre solidele romane postmoderne din literatura noastră. Asemănarea lui relativă cu romanul parabolic și utopic îi ascunde în parte această identitate rară, totuși depistabilă: nu vehiculează o alegorie univocă, nu se sprijină și nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. „Povestea Marelui Brigand” este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă", puse în operă cu virtuozitate.

„Somon Iiftnicul” (2001, Premiul Uniunii Scriitorilor) este un „roman al perioadei de tranziție (anii ‘90 ai secolului al XX-lea), prezentând o largă deschidere spre cele mai acute probleme ale actualității.

SCRIERI: „Amintiri din provincie”, Iași, 1983; „Firesc”, București, 1985; „Erou fără voie”, Bacău, 1994; „Un regat pentru o muscă”, Botoșani, 1995; „Povestea Marelui Brigand”, Cluj-Napoca, 2000; „Simion liftnicul”, București, 2001.

(Academia Română - „Dicționarul General al Literaturii Române, vol. II (C-D)”,

Editura Univers Enciclopedic, București, 2004)