Sărbătoare 11 martie - Un sfânt important e trecut în calendarul ortodox, astăzi

Sărbătoare mare în calendarul creștin ortodox. Sfântul Sofronie, patriarh al Ierusalimului, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 martie.

S-a născut în Damasc, Siria, din părinți dreptcredincioși și deplin înțelepți, ale căror nume au fost Plintos și Mira, și a învățat la școli renumite din vremea sa.

"El a deprins mai întâi filosofia cea din afară. De aceea a fost numit și 'sofist', adică preaînțelept, pentru că numirea de sofist în acele timpuri era foarte mult cinstită și cei mai aleși filosofi cu acest nume erau numiți, precum altă dată Libaniu sofistul, prietenul Sfântului Vasile cel Mare. După aceea fericitul Sofronie, după filosofia cea din afară vrând să câștige înțelepciunea cea duhovnicească, umbla prin mănăstiri și prin sihăstrii pustnicești, adunând de la plăcuții lui Dumnezeu părinți folos pentru sufletul său" (Viețile Sfinților).

Ajuns în Sfânta Cetate a Ierusalimului și mergând prin mănăstirile care erau acolo, Sfântul Sofronie l-a cunoscut în Mănăstirea Sfântului Teodosie, situată în deșertul Iudeii, între Betleem și Ierusalim, pe monahul Ioan Moshu. De acesta s-a atașat cu toată osârdia, ca fiul de tată și ucenicul de dascăl, și l-a urmat în toate călătoriile, umblând prin mănăstiri și prin pustietăți, împreună cu dânsul cercetând pe sfinții părinți și scriindu-le viețile.

Ioan Moshu este autorul "Limonariului" (Livada duhovnicească), o lucrare ascetică cunoscută în spiritualitatea ortodoxă. "Limonariul" relatează fapte, diferite istorii și apoftegme, sfaturi duhovnicești, culese din călătoriile și pelerinaje numeroase pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sfântul Sofronie, pe la diferite mănăstiri.

Viitorul patriarh al Ierusalimului, Sofronie, a mers cu dascălul său în Răsărit și în Apus (ajungând până la Roma), iar în urma trecerii la cele veșnice a pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim.

După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, a urmat în scaunul patriarhal Sfântul Sofronie. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credințe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliților, susținută atât de patriarhul Constantinopolului cât și de papa Honorius.

Monoteliții considerau că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singură voință, cea divină. După dezbateri aprinse, al șaselea Sinod Ecumenic (681) a reușit să stingă controversa monotelită, condamnând monotelismul împreună cu toți susținătorii lui.

Înainte ca cetatea Ierusalimului să fie invadată de arabi, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertățile civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut.

Așezământul de pace făcut cu patriarhul Sofronie nu a fost însă respectat, iar creștinii din Ierusalim sufereau multe nedreptăți.

Văzând aceasta, Sfântul Sofronie se tânguia de-a pururea și ruga pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creștinilor, urâciunea pustiirii și necinstirea locurilor sfinte. Și, fiind auzit, degrabă a plecat în "Ierusalimul cel de sus".