SĂRBĂTOARE 25 MARTIE - BUNA VESTIRE

În fiecare an, pe 25 martie, creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc Buna Vestire, prima sărbătoare din an închinată Maicii Domnului. Sărbătoarea mai este cunoscută și sub denumirea populară de „Blagoveștenia” (termenul slav corespunzător celui de „Buna Vestire”).

Buna Vestire este praznicul statornicit întru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Mesia (Luca I, 26-38). Sărbătoarea a fost așezată cu nouă luni înainte de Nașterea cu trup a Domnului, sau Crăciunul, care se ține pe 25 decembrie.

Data acestei sfinte sărbători a variat la început: unii creștini o prăznuiau pe 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, iar alții pe 18 decembrie. În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Nașterii Domnului (secolul al V-lea). Sărbătoarea Bunei Vestiri a fost introdusă la Roma de Papa Leon al II-lea. Începând cu secolul al IX-lea, sărbătoarea a fost prăznuită pe 25 martie în toată lumea catolică. La armeni, Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu sărbătoarea Nașterii Domnului, pe care ei o celebrează an de an, la 6 ianuarie.

Știai că?

 Sărbătoarea Bunei Vestiri este „începutul mântuirii noastre” așa cum cântă imnele Bisericii. Este momentul suprem de împlinire a planului lui Dumnezeu și începătoria unirii lui Dumnezeu cu oamenii. La o privire mai atentă asupra Cărții Facerii, vedem cum Dumnezeu aduce din neființă la ființă totul doar prin Cuvântului Său făcător de viață. „Să fie !” este sinonim cu aducerea din neființă și prin acest cuvânt galaxiile cerurilor primesc demnitatea de ființă. La zidirea omului, însă Sfânta Treime se sfătuiește: „Să facem om”, adică elaborează un proiect dumnezeiesc în care unirea omului cu Dumnezeu se realizează prin actualizarea chipului în asemănare. Dacă la toate creaturile lumii, scriitorul Facerii spune: Și a fost așa, la crearea omului aceste cuvinte lipsesc. Design-ul ontologic de creație a omului are nevoie de acordul său liber și infinitul iubirii dumnezeiești trebuie pecetluit cu iubirea liberă și veșnică a omului. Întreaga istorie este o zbatere în durerile de naștere a umanității. Toate generațiile pământului sunt schițe ale acestei umanități îndumnezeite, din gândul cel de taină al Treimii. Până astăzi. Căutând în imensitatea istoriei, Dumnezeu Creatorul a găsit o făptură atât de frumoasă încât a luat trup din trupul ei. Fecioara neprihănită a ajuns prin rugăciune să semene atât de mult cu Dumnezeu la suflet, încât El a dorit să semene cu ea la trup. Și-a ațintit atât de mult ochii feciorelnici la Cer, încât Cerul însuși a luat culoarea ochilor ei. Istoria umanității a așteptat acest moment cu înfrigurare. Catedrala universului aștepta să primească în sine pe Dumnezeu, care și-a ales Catedrala fecioriei pe Născătoarea de Dumnezeu.
La momentul de taină al Bunei Vestiri se unesc în sfătuire cerul cu pământul, Dumnezeu Treimea, umanitatea prin ceea ce are ea mai sfânt și regnul îngeresc prin Vestitorul bucuriei. Acolo, în chilia smerită a Mariei, se desfășoară cel mai sfânt sfat de taină al universului. Acela în care umanitatea primește în sine, prin iubirea Fecioarei, pe Însuși Dumnezeu. Cuvântul ei șoptit: „Fie mie după cuvântul tău”, plinește în măreție planul de lumină al lui Dumnezeu la zidirea lumii. Umanitatea și-a găsit adevărata ființă, aceea în unire cu Celui veșnic. Creația omului a luat sfârșit în apogeul dumnezeiesc al Întrupării. Adevărata ființă a omului este divino-umanitatea lui Hristos, fără de care specia umană este condamnată la neființă valorică de către propria ei nimicnicie.
Însăși numirea acestui praznic arată fiorul teologic de sinteză a veacurilor plinit în pântecele înmiresmat de feciorie al Mariei. Buna Vestire – în grecește Evanghlismos – este Evanghelia prin excelență, vestirea unirii lui Dumnezeu cu oamenii, mesajul pogorârii Celui nemuritor printre muritori. Bună Vestirea este concentrarea întregii Evanghelii, iar Evanghelia întreagă este o extensie în istorie a sfatului ceresc întâmplat pe pământ, în Nazaretul Galileii.
Dumnezeu are nevoie de om pentru a deveni Om. Dumnezeu are nevoie de noi pentru a ne face nemuritori. El ne iubește atât de mult încât niciodată ne ne-ar sili să moștenim o împărăție străină, pe care n-o vrem cu toată ființa noastră. Dumnezeu plânge la porțile inimii noastre, așteptând să ne întoarcem fața către El. A luat fața noastră ca să nu ne mai întoarcem fața de la El. S-a pogorât pe pământ și a devenit ceea ce a iubit, pentru ca nimeni să nu mai poată spună că n-a ajuns cu mintea la cer. A suferit cu noi în durerile noastre pentru a ne face durerea scară către cer. A murit cu noi, pe Cruce, pentru a ne face moartea prag către Treime. A mers până în iad după noi, pentru a ne îmbrățișa și a ne scoate din neant. A înviat din morți cu trupul omenesc, pentru a ne dărui nemurirea lui dumnezeiască. E pretutindeni și aici, și mai mult decât oriunde, în sufletul celui care-L caută cu sinceritate și în Dumnezeiescul Potir, unde se frânge Trupul și se varsă Sângele Celui care ne iubește de o veșnicie.
Buna Vestire este frângerea istoriei, transformarea ei în cale către veșnicie, plămădirea ei prin jertfă în cuptoarele Împărăției, devenirea ei teologică întru nemurire, dăruirea ei euharistică Celui care a murit și a înviat pentru om.  - Frângerea de taină a istoriei - Pr.Ioan Istrati.

Sursa: Realitatea Spirituala