Sărbătoare uriașă, 25 martie - Cruce cu roșu în calendarul ortodox

Sărbătoare de o importanță uriașă pentru credincioșii din țara noastră în data de 25 martie.

Ortodoxe
Buna Vestire (Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Bunavestire

Romano-catolice
Buna-Vestire; Sf. Dismas

Buna Vestire este prăznuită de Biserică în ziua de 25 martie.

Sărbătoarea Bunei Vestiri este închinată Maicii Domnului și amintește de venirea Arhanghelului Gavriil la Fecioara Maria din Nazaret, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38).

Ascultând cu mare atenție cuvintele Arhanghelului și înțelegând ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară a primit cuvintele lui și din inimă a spus, cu mare smerenie: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38).

Despre smerenia Maicii Domnului, arhimandritul Cleopa Ilie spune: "Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile Preasfântului Duh. Însă cel mai mare dar care a învrednicit-o să fie Născătoare de Dumnezeu și i-a adus negrăită cinste și slavă a fost nu fecioria, ci darul smereniei. Fără acest dar toate celelalte nu i-ar fi fost de folos" ("Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", 1996).

Se împliniseră 12 ani de când Fecioara Maria a fost adusă la templul din Ierusalim, împlinise deja vârsta la care celelalte fecioare părăseau locuința sfântă și se măritau, iar Sfânta Fecioară nu mai avea îngăduința să stea în biserica Domnului.

La cererea preoților și arhiereilor de a părăsi templul și de a intra în rânduiala știută, ea a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinții săi. Deci, nu este cu putință să fie măritată cu om, nici nu se poate ca să fie silită spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.

"Arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cândva a sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintâi în lume s-a arătat astfel. Deci, se sfătuiau pentru dânsa ce să facă, pentru că petrecea în biserica Domnului, iar după catapeteasma cea mai dinăuntru nu voiau să-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau să dea după bărbat pe fecioara lui Dumnezeu. Și nu se pricepeau cum să rânduiască cu plăcere dumnezeiască, viața ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mânie pe Dumnezeu în ceva, pentru că amândouă acelea se știau că sunt mare păcat; adică și spre nuntă a sili pe o fecioară care și-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veșnică, și a ține parte femeiască în Sfânta Sfintelor, fiind în vârstă desăvârșită" (Viețile Sfinților).

Și apropiindu-se de Chivotul Legii, după multă rugăciune, au primit răspuns, să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredințeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala și chipul însoțirii, pentru păzirea fecioriei.

Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiția Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa și din seminția lui David au fost aleși bărbați fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredința Fecioara Maria.

Așa i-a fost încredințată Maica Domnului unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoțirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu.

Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii. În Nazaret, pe când se afla la rugăciune, Sfânta Fecioară Maria a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)