Luminița și Valentin sunt împreună de zece ani, au locuit șapte ani în Germania, iar din 2018 s-au întors în România, la Oșlobeni, Neamț. Povestea lor demonstrează că motoarele, muzica rock, tatuajele și lavanda fac casă bună împreună.
”Ideea culturii de lavandă ne-a venit când stăteam pe canapea în Germania, acolo am făcut toate planurile. Totul pare mult mai ușor când stai pe canapea te uiți la clipuri pe Youtube și citești articole pe net despre lavandă. Ei bine, dacă ați citit cum se fac 8000 euro la hectarul de lavandă, aflați că nu se fac.
În concediul din 2017 am venit în România și am plantat 4000 butași de lavandă pe pământul de la mămuca (bunica mea de pe mama), împreună cu ea, mama și nepoata mea. Altfel spus, pentru această idee am muncit patru generații.
În entuziasmul de la început nu-mi ajungea pământul și visam deja la renumitele poze din lanul de lavandă. Pe traseu am văzut câtă muncă este și acum cred că este suficient, țînând cont că lavandă este un hobby pentru noi”, ne-a spus Luminița.
De ce „Lavandă de la Oslobeni”?
Am vrut să sune românește și ținând cont că după ce mi-am făcut buletin nou cu adresa la Oșlobeni, m-am lăudat la toți prietenii că sunt „fată simplă de la țară” a venit automat și numele lanului meu de lavandă.
Cum se împacă pasiunea pt motoare și rock cu povestea lavandei?
Noi ne-am cunoscut într-un bar de ”rock-ări” în Piatra. Rock-ul și motoarele sunt pasiunile noastre comune. Eu de multe ori glumesc și spun că am dublă personalitate, de fapt toți avem, eu mai și recunosc.
Am zile când mă îmbrac în blugi, bocanci, geacă de piele și zile când port rochiță înflorată. Mai mult chiar, ca să împac stilurile o mână o am tatuată cu flori și o mâna cu motive moto-rock.
Și dacă tot vorbim de stil, mai sunt minunatele zile în pantaloni de in și maiou când merg la prășit și plivit lavandă cu căștile în urechi, ascultând „Morning Glory”
Ideea este că încercăm să facem ce ne place, fără să ne batem capul cu ce zice lumea, mai ales că la țară, lumea zice…
Lavanda este minunată, relaxantă și mă bucură mult. Așa mult, că pe mâna cu flori mi-a tatuat prietenul meu Alex, câteva fire de lavandă și bineînțeles și 2 flori de ”rochița rândunicii”, pentru că avem o cultură bio, care vara este invadată de această plantă perenă, pe care o adoram când eram mică, dar acum când merg la plivit lavandă nu-mi mai place.
Ce s-a schimbat în pandemie?
Pentru noi, până în iarnă, mare lucru nu s-a schimbat, exceptând mersul cu mască la oraș. Am muncit la casă, avem prispă homemade, la lavandă, prin curte. Am ieșit cu motorul, ne-am bucurat de ce avem. La țară cred că nu este așa tragic că la oraș, lumea are treabă la câmp, prin curte, nu ai sentimentul de închis cum este în apartament.
Ce va lipsește cel mai mult?
Acum? Ne-ar plăcea să putem pleca măcar pentru două luni în Germania. Siguranța și seriozitatea de acolo cred că ne lipsesc cel mai mult, deși când suntem acolo abia așteptăm să venim acasă.
Au apărut păpușile cu lavandă. De ce?
Eu „mărgelesc” de mulți ani, mereu m-a relaxat lucrul de mâna. De mică mi-am făcut singură hăinuțe la bebeluș, chiar și pătuț din șindrilă, iată că după 35 de ani, tot cu păpușile mă joc.
Acum că am stat toată iarnă în casă, și-a găsit fiecare ceva de făcut. Valentin a pictat, a surubărit la motor. Eu, cu lavanda. Am făcut bostani pentru Halloween, aranjamente pentru Crăciun, lumânări cu ulei de lavandă, săculeți… cam tot ce se poate face cu lavandă. Dar mă plictiseam, nu eram mulțumită, voiam și altceva.
M-am jucat până a apărut prima păpușă cu lavandă. Valentin nu era acasă și abia l-am așteptat să vină să-i arăt ce păpușă frumoasă am făcut eu.
Reacția lui: „Ce, ai mai făcut bostan?” și asta pentru că nu avea ochi și gură.
I-am arătat sora-mii, ea la fel… M-am gândit, am lucrat, am făcut păpușa cu ochi din mărgele… ceva mai ok.
Și abia la câteva zile de încercări am făcut prima păpușă cu reacția „WOW”
Păpușile sunt din material textil, umplute cu lavandă și pleava de alac. Fețele sunt cusute pe pânză și șalul croșetat.
Păpușile sunt îmbrăcate tradițional, dar unele sunt reinterpretate. Cum le adaptezi?
La fel cum eu sunt „fată simplă de la țară”, mi-am dorit ca și păpușile să fie de la țară. Așa că am răscolit tot podul, lada de zestre, dulapul de la mămuca și am găsit tot felul de materiale, unele mai tradiționale, dar în mare parte am încercat să folosesc materiale cum se poartă la țară.
Când eram eu mică femeile de aici din sat aveau straie înflorate și șorțuri.
Un prieten ”rock-ăr”, văzând poze cum mă lăudăm pe Facebook cu păpușile, a avut o rugăminte foarte precisă „Vreau pentru mama, de 8 Martie, o băbuța de-a ta, roșie, cu ochii deschiși, să zâmbească și să scrie: Mama, te iubesc”.
Multe prietene mi-au scris că vor și ele. Și prietenii.
Feed back-ul este uimitor. În poză păpușile par mici, că deh, am făcut poze artistice -facem artă, nu ne jucăm și de fiecare dată când am dus o păpușă la cineva, i se vedea pe față reacția când o analiza și vedea detalii care în fotografie nu se văd. Am primit poze cu băbuțe făcute cadou mai departe și m-am bucurat nespus.
Păpușile sunt și decorative și relaxante. Eu am pe noptieră patului una și seara, la culcare, o ating și păpușă parfumează cu lavandă dormitorul.
Cât durează „nașterea” unei păpuși cu lavandă?
Ținând cont că sunt lucrate manual, cam 2 ore păpușa.
Este vreouna specială?
Toate sunt speciale. Vorba unei prietene „mama babelor, madame Lavand”. Sunt făcute de mine și le fac cu drag!!!! M-ar speria dorința vreunui prieten de a face 10 păpuși identice cum ar fi toate lila cu șorț alb și șal mov. La fiecare păpușă mă bucur când o termin, o aranjez, o admir, o fotografiez.
Imaginație și multă răbdare?
Imaginație, îndemânare, muncă, răbdare, durere, recunosc că mă mai înțep cu acul, apar bătături și multă bucurie. Fiind unicat mă bucur de fiecare!!!
Ce produs cu lavandă te gândești să mai faci?
Moșul de la Oslobeni!!!
Dacă tot este perioada babelor, trebuie să fac și moși!!!
Sursa: Realitatea de Neamt
